Prolegomene la o etica a onoarei: Albert Camus, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca

Atunci cand suntem agresati de atatea stiri deprimante, atunci cand ajungem la disperare vazand cum nimicnicia morala prospera, atunci cand nihilismul renaste sub ochii nostri (dar a murit el oare vreodata in toti acesti ani dominati de naluciri ideologice?), atunci cand hienele, lichelele, canaliile si delatorii, imbatati de ura, predica furibund de la pseudo-amvonul Cetatii, batjocorind si spurcand tot ceea ce a mai ramas de batjocorit si de spurcat, ei bine atunci il recitim, trebuie sa-l recitim pe Albert Camus. Cand se vorbeste despre "tradarea intelectualilor", se uita adeseori ca au existat intelectuali care nu au tradat. Cand ni se spune ca totul este o apa si-un pamant, adica noroi, sa ni se permita sa-i recitim pe Monica Lovinescu si pe Virgil Ierunca. Sa-i evocam si sa-i invocam in favoarea unei etici a onoarei.
Citeste articolul original aici