Claim Your Bonus Points Now!
Stiri Noi - Romanian-Portal.com – Cel mai complex portal pentru diaspora romana |
| Ce nu se stie despre 24 ianuarie 1859. Istoria nespusa a Zilei Unirii Posted: 21 Jan 2010 04:00 PM PST
Din toate nu a ramas pina azi decit cutuma numirii Mitropolitului Moldovei ca Patriarh, precum si faima infiintarii primei universitati din tara tot aici. "Ziarul de Iasi" va prezinta astazi citeva foarte incitante pagini de istorie mai putin stiuta a Iasului si Unirii aniversate miine.
Oficialitati cu o mina incruntata, lozinci populiste, hore "intinse" pe criterii politice, imbulzeala si ghionturi, scandaluri cu iz electoral. Un scenariu devenit familiar iesenilor in fiecare an, pe 24 ianuarie, odata cu manifestarile dedicate Unirii Principatelor.
S-ar putea crede ca nervozitatea generata de serbarea Micii Uniri este un dat recent, rezultat al incrincenarii perioadei de tranzitie. Istoria insa ne contrazice.
Exceptind perioada regimul comunist, dominata de un fals festivism nationalist, Unirea Principatelor de la 1859 a stirnit mai mereu controverse si dispute politice. Ba chiar, in preajma anului 1859, putem spune ca acestea erau mult mai virulente.
Separatismul moldovean In volumul "Virstele Unirii. De la unitatea etnica la constiinta nationala", istoricul Adrian Cioflanca, de la Institutul "A.D. Xenopol", trateaza un subiect considerat mult timp tabu: separatismul moldovean. Avindu-i ca exponenti principali pe Gheorghe Asachi si Nicolae Istrati, miscarea separatista din Moldova a aparut in 1856, an in care ideea Unirii celor doua Principate prinsese deja un anume contur politic. Separatistii se opuneau ideii de unire motivind prin traditia diferita a celor doua tari, dar, mai ales, prin argumente de ordin practic.
Memorialistul Nicolae Sutu relateaza ca antiunionistii se temeau ca Bucurestiul va deveni noua capitala, iar Moldova va fi marginalizata. Separatistii erau convinsi ca "Iasii si toata Moldova de Sus nu vor fi decit puncte excentrice ale noului stat, interesele moldovenilor vor fi puse in planul doi". Separatistii se asteptau ca muntenii sa domine in timp conducerea politica a Principatelor Unite, iar "moldovenii vor fi siliti sa indure legea muntenilor si sa fie absorbiti mai curind ca un popor cucerit decit ca unul unit cu Tara Romaneasca"
Temerile s-au confirmat
Asa cum se stie, evenimentele din ianuarie 1859 au dus la infringerea separatistilor si la unirea celor doua Principate. Temerile separatistilor s-au confirmat insa, noul aranjament statal impunind o viziune radical centralista.
In ciuda vocilor numeroase care solicitau ca noul stat sa aiba capitala la Focsani, unele provenind chiar din rindurile unionistilor moldoveni, in 1862 au fost emise decretele de centralizare a principalelor institutii la Bucuresti. Dupa 1862, noul prilej de lupta politica pentru separatisti a fost chestiunea "compensatiei morale" reclamate pentru "sacrificiul" facut de Iasi pe altarul Unirii. Ideea amplasarii
Curtii de Casatie la Iasi, ca gest reparatoriu, a fost respinsa intr-un final de Legislativ, generind in "dulcele tirg" masive proteste de strada. Nu este astfel de mirare ca inlaturarea ulterioara a domnitorului provenit de la Iasi, Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, a fost sarbatorita la Iasi prin trei nopti de iluminatii.
Miscarea separatista, inabusita in singe: zeci de morti pe strazi
Detronarea domnitorului a dat un suflu nou miscarii separatiste, frustrarea atingind apogeul in ziua de 3/15 aprilie 1866. Atunci a izbucnit o importanta manifestatie separatista despre care astazi se mai stiu putine. In acea zi, o duminica, multimea adunata pentru liturghia de la Mitropolie, circa 500 de persoane, a pornit cu mitropolitul in frunte, spre Palatul Administrativ strigind "Jos Unirea!", "Jos Printul strain!", "Traiasca Moldova". Manifestatia a fost inbusita de interventia unui regiment muntean adus special aici, care a tras in directia manifestantilor si a atacat la baioneta. Numarul victimelor nu se stie precis, pentru ca autoritatile au facut ancheta in cel mai mare secret, dar este vorba oricum de cel putin citeva zeci de morti si alte zeci de raniti.
Si in prezent, episodul separatismul moldovean divizeaza spatiul academic, tinerii cercetatori fiind deranjati de modelul idealizat impus ca ambalaj momentului 1859. "Din pacate, institutiile muzeale perpetueaza imaginea idilizanta a momentului 1859. Un exemplu este chiar Muzeul Unirii, redeschis in 2007 dupa ce a consumat foarte multi bani pentru refacere. Tematica muzeului reia vechiul concept, nationalist, nu este adusa la zi stiintific si nici tehnica muzeala nu este modernizata. Despre controversele si problemele provocate de unire nu se pomeneste si, ca urmare, nici despre miscarea separatista nu veti putea afla ceva din muzeu. Am semnalat aceste lucruri conducerii muzeului, dar fara ecou", explica Adrian Cioflanca.
Statuia lui Cuza, cu bani "jidanesti"
Un alt episod relevant pentru pasiunile politice generate de serbarea Unirii Principatelor il constituie inaugurarea la Iasi, pe 27 mai 1912, a statuii lui Alexandru Ioan Cuza. Intr-un articol document aparut in urma cu doi ani, in "Ziarul de Iasi", istoricul Andi Mihalache surprinde in detaliu contextul tensionat in care s-a facut dezvelirea monumentului. Mai intii, disputa s-a dus pe amplasamentul statuii lui Cuza. Locul initial fusese stabilit pentru "Piata Noua", o zona aflata in fata actualului hotel Continental.
A.D. Xenopol si A.C. Cuza s-au impotrivit amplasamentului, argumentind ca in 1857 si 1859 hora Unirii se jucase in fata fostului hotel Petre Bacalu, situat pe locul actualului cinematograf Victoria. Protestul celor doi a ajuns pina la urechea primul ministru Ionel Bratianu, prin intermediul unei scrisori adresate de primarul Iasilor, Nicolae Gane. Edilul se plingea atunci Guvernului ca cei doi "agitatori" fusesera initial de acord cu primul loc si ca municipalitatea cumparase in acest sens terenul si darimase unele cladiri. "Abia acum domnii profesori Xenopol si Cuza au avut tristul curaj sa intreprinda o campanie contra comunei si sa agite tinerimea universitara", scria primarul.
Intr-un final, s-a acceptat amenajarea statuii pe actualul amplasament, in actuala Piata a Unirii, cu conditia ca toate cheltuielile survenite sa nu fie suportate de primarie, ci de cei care venisera cu ideea. Scandalul era departe de a se fi incheiat. Pentru lucrarile suplimentare, Xenopol a gasit sprijin financiar la citiva intreprinzatori evrei. Fireste, si-a pus in cap presa nationalista si antisemita apropiata de Partidul Conservator, formatiune politica pe care Xenopol tocmai o parasise. Ziarele semnalau malitios ca statuia lui Cuza se ridica cu "bani jidanesti", dintr-un "capriciu politico-electoral" si cu sprijinul interesat al ziarului "Adevarul", publicatie care ar fi fost finantata de Alianta Israelita.
Regele, atacat de ieseni cu mere stricate
Doi ani mai tirziu, in preajma dezvelirii monumentului, contextul politic era la fel de agitat. Regele Carol I intentiona sa se foloseasca de vizita la Iasi pentru a-i impaca pe Titu Maiorescu cu Take Ionescu si P.P.Carp, ultimii doi farimitind miscarea conservatoare prin infiintarea unui partid distinct. Regele venea la Iasi sperind ca aici, intr-un context festiv, va reusi sa puna capat dezbinarii dintre conservatori, revigorind astfel pionul necesar bipartidismului. In plus, regele trebuia sa dea satisfactie lui Dimitrie Greceanu, sef al conservatorilor ieseni, nemultumit ca nu primise nici un portofoliu in guvernul Titu Maiorescu. Serbarea de la Iasi era astfel un bun prilej de aranjamente pe scena politica. In ziua inaugurarii statuii, autoritatile au luat masuri extraordinare de securitate, temindu-se de eventuale manifestatii antiregale sau anticentraliste. De altfel, Carol I nu avea amintiri prea placute din precedentele vizite la Iasi, cind fusese la un moment dat "atacat" cu mere stricate. Detaliile organizarii au mers pina intr-acolo incit istoricului Nicolae Iorga i s-a interzis initial sa apara pe lista oratorilor, fiind susceptibil ca va folosi tribuna pentru a formula acuzatii la adresa guvernului. Pina la urma, inaugurarea statuii lui Cuza a decurs fara probleme. Cu o singura exceptie, mai degraba comica. Dezvelirea monumentului putea fi ratata pentru ca pinza care-l inconjura cadea de la sine. Evenimentul a fost salvat de stapinirea de sine a lui Carol I, care a observat defectiunea si a ordonat imediat garzii sa dea onorul, lasind impresia ca momentul fusese intocmai gindit.
De-a lungul domniei sale, avertizat asupra starii de spirit din Moldova, Carol I va avea grija sa menajeze susceptibilitatile moldovenilor, creind compensatii simbolice pentru "sacrificiul" lor. Astfel, el numea Iasul, inca din primele discursuri, "a doua capitala" (titlu revendicat de ieseni), "a doua resedinta" sau, preluind o idee lansata pentru prima data de Titu Maiorescu, "capitala culturala a tarii".
Comunismul a sters definitiv toate pretentiile Iasului
Anii au trecut insa, frictiunile s-au mai imblinzit cu timpul, iar din negocierile initiale dure pentru stabilirea sediilor de institutii nu a mai ramas decit, si asta doar ca o cutuma, faptul ca dupa moartea Patriarhului cel care il va succeda sa fie Mitropolitul Moldovei. Si, poate, mindria locala ca Iasul, la anii unirii oras cu o efervescenta activitate culturala, si ca populatie oras putin mai mare decit Bucurestiul (ambele aveau in jur de 65.000 de locuitori) a avut prima universitate din noua tara Romania. Peste decenii, odata cu epoca comunista, din toate aceste controverse avea sa nu se mai aleaga chiar nimic. Nici macar consemnarea lor in tratatele de istorie. Romanian Portal News Sursa: ziaruldeiasi.ro
|
| Posted: 21 Jan 2010 04:00 PM PST
Românca a decis, după finalizarea perioadei de bursă din Elveţia, să-şi continue cariera în Italia, la Institutul Naţional de Fizică Nucleară de la Frascati. Acolo a fost angajată, după ce a participat la câteva concursuri naţionale, pe poziţia de prim-cercetător, astfel că de 18 ani conduce cele mai importante experimente din fizica nucleară italiană. La 44 de ani, dorinţele Cătălinei Curceanu sunt tot în domeniul cercetării. „Gândurile mele sunt toate legate de fondurile pentru cercetare şi de tinerii care fac cercetare, de viitorul lor. Pentru că eu am onoarea să fiu şeful grupului de la Frascati şi, din acest punct de vedere, aş dori foarte mult ca tinerii care lucrează cu mine să aibă un viitor", mărturiseşte Cătălina. În ceea ce priveşte cercetarea, şcoala românească a rămas, potrivit Cătălinei, „la un standard foarte înalt. Foarte mulţi colegi de-ai mei de la Universitate, la ora actuală, ocupă posturi importante peste tot în lume, în Franţa, Olanda, Canada sau America".
Un exemplu de integrare După 18 ani de rezidenţă în Italia, Cătălina este sensibilă la orice tip de atac mediatic îndreptat împotriva românilor. „Niciodată n-am suferit în Italia din cauza naţionalităţii mele. Dimpotrivă, am beneficiat de sprijinul şi de ajutorul italienilor, al colegilor, al prietenilor pe care mi i-am făcut în aceşti ani", spune românca. În opinia cercetătoarei, integrarea românilor nu este doar posibilă, ci este încurajată de către localnici. „Faptul că am câştigat concursurile de până acum concurând cu alţi italieni este într-un anumit fel o dovadă a acestei integrări", afirmă românca. Ea susţine promovarea imaginii comunităţii româneşti din Italia, iar în prima parte a anului 2009 a acceptat invitaţia de a fi prezentă în cadrul mai multor emisiuni de televiziune. În acest mod, a putut prezenta publicului italian şi cealaltă faţă a conaţionalilor noştri din Peninsulă. De pe poziţia sa de prim-cercetător în cadrul Institutului Naţional de Fizică Nucleară de la Frascati, în 2009, Cătălina a coordonat două proiecte de avangardă în fizica nucleară, experimentele DEAR şi SHIDDHARTA şi a fost, în acelaşi timp, responsabilă de proiectul JRA10, de colaborare ştiinţifică în cadrul Uniunii Europene. În echipa sa lucrează şase români, împreună cu cercetători din Spania, China, Austria şi Germania. „Studiem interacţiunea între diverse particule care conţin cuarţ, studiem deci anumite aspecte ale forţei nucleare care încă nu sunt cunoscute foarte bine. Intenţionăm să aflăm mai multe despre originea materiei, a masei protonilor şi neutronilor", descrie activitatea de laborator Cătălina.
Specializare în Japonia De la 21 ianuarie 2010, Cătălina se află la un stagiu de specializare la un institut din Japonia, lângă Tokio. Românca se află pentru a treia oara în Ţara Soarelui Răsare unde reprezintă Italia, dar şi ţara natală. „Japonezii mă cunosc deja. Ştiu că vin din Italia, dar că de fapt sunt româncă", mărturiseşte cercetătoarea. Romanian Portal News Sursa: adevarul.ro
|
Desi iesenii aniverseaza cu hore si bucurie ziua de 24 ianuarie, putina lume stie acum ca Unirea Principatelor a facut mai mult rau Iasului decit bine, in urma cu aproape doua secole. Istoriografia comunista practic a sters din manualele de istorie puternicele si violentele manifestatii din Iasi si din Moldova mai bogata impotriva Bucurestiului si a Munteniei. Asa-numitul "separatism moldovean" a fost considerat de PCR un subiect tabu. Unirea a fost atunci un act preponderent politic, foarte putin popular la Iasi. Nume grele ale vremii, precum Gh. Asachi sau Nicolae Sutu, erau antiunionisti virulenti. Miscarea separatista a fost inabusita in singe intr-un final, cu zeci de morti pe strazi. Impartirea institutiilor a fost negociata dur intre Iasi si Bucuresti, primul oras fiind atunci mai mare ca locuitori.
Cătălina Curceanu (44 de ani) lucrează de 18 ani într-o funcţie importantă la cel mai mare institut atomic din Italia. Cătălina a plecat din România după încheierea doctoratului şi şi-a continuat studiile în Elveţia, unde a obţinut o bursă. Apoi, a preferat Italia pentru a pune în practică tot ce a învăţat.| You are subscribed to email updates from Romanian-Portal.com – Cel mai complex portal pentru diaspora romana – Comunitatea romana online To stop receiving these emails, you may unsubscribe now. | Email delivery powered by Google |
| Google Inc., 20 West Kinzie, Chicago IL USA 60610 | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu